Cantec · Casa · Cuvant · Dor

Îmbrățișare

Mi-aș fi dorit să te țin în brațe strâns
într-o noapte de vară și să-ți arăt cerul
așa cum numai eu îl văd, albastru tăcut.

Ca-ntr-un vis absurd, cu aromă de toamnă,
cam așa mă simt în prezența ta, ușor timidă,
pentru că mi-e teamă să nu fac risipă de gesturi.

Mi-aș fi dorit să-ți prind tâmplele în palme
și să-ți sărut ceafa, după care să-ți soptesc ceva,
un mister legat de noi, înfășurat pe deget ca o rază.

Am scuturat toți cireșii care mi-au ieșit în cale
înecând cu petale toate aleile orașului vechi,
nu-mi mai rămâne decât să-ți ies în întâmpinare.

Cheamă-mă când îți va fi drumul mai greu,
cheamă-mă și voi veni fără ezitare să te ridic,
să te duc la altarul pe care n-ai pus încă nicio floare.

English version

Advertisements

One thought on “Îmbrățișare

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s