Cuvant · Dor · Iubire

Poate crezi

Poate crezi că Te-am uitat
fiindcă m-am afundat în orașul
în care nu dorm niciodată luminile.

Poate crezi că Te-am uitat
fiindcă m-a îmbrăcat tăcerea
cu mantia ei purpurie.

Poate crezi că Te-am uitat
fiindcă pendulez între neputință și mister
ca într-o cursă nebună, în neștire.

Da, toate ne stau împotrivă,
toate ne îndepărtează unul de altul
din ce în ce mai mult, până când

vom uita și ziua în care ne-am cunoscut.
Vei veni atunci la mine,
împovărat de ani, cum Te știu.

Aproape e clipa despărțirii,
aproape e clipa uitării de sine
în care mă va arunca iubirea.

Doamne, din toate florile de pe câmpie
ai ales cicoarea să o ridici până la Tine,
în înaltul cerului, unde domnește libertatea.

Te visez adesea, deși mă prefac
a Te fi iubit demult, fără să înțeleg
cum pot trăi fără Tine, în brațele așteptării.

Caii aleargă bezmetici printre mașini,
valurile se izbesc de țărm neîncetat,
doar ceasul ticăie încet a uitare.

Poate crezi că Te-am uitat
fiindcă Te-am închis într-o cutie albastră,
pictată cu salcâmi înfloriți.

English version

 

Advertisements

One thought on “Poate crezi

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s