Moarte · Zbor

Minciuni

nu știu de unde vine minciuna,
vocea ta s-a risipit în depărtare,
dar au rămas în mine toate cuvintele tale,
ca o corabie înțepenită în nisip.

dragostea mea, dac-ai ști cât îmi lipsești…
îmbrățișarea ta, promisiunile tale,
care s-au ofilit precum crizantemele
în adierea toamnei târzii.

nu știu cine ne-a învățat să mințim
privindu-ne în oglinda conștiinței
cu nonșalanța vrăbiilor ce zboară
în lumina dimineților pustii.

dragostea mea, inima mea te cheamă,
inima mea te cheamă să reînvii
și să-mi colorezi apusurile de soare
în nuanțe albastru-sângerii.

nu știu de unde vine iertarea,
dar totul se transformă în mare
atunci când o găsim îngropată adânc
în cămara de taină, unde zace primăvara.

English version

Advertisements

One thought on “Minciuni

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s