drum · Zbor

Cu amărăciune

Când seara se desface în lungi fâșii
Tu vii să presari totul cu pace subțire
și  lași tainele să iasă la lumina lunii
când se stinge viforul cugetelor noastre.

Ne sufocăm sub cerul senin și liber,
plămânii nu mai vor să primească
un aer din ce în ce mai solid –
avem nevoie de profesori de respirație.

În ziua ce se precipită la nesfârșit
ocolim abil gropile din asfalt,
una după alta, una după alta, dar uităm
și cine suntem și cum să Te numim.

Abia când seara se deface în lungi fâșii
Tu vii să presari totul cu amărăciune,
orice simbol sclipitor și prețios
care ne-ar putea lipi de această lume.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s