Dor · drum · Dumnezeu · Tarie

Porțile Tale

Văd lumea prin ochii Tăi
și totul este nespus de frumos,
o mare taină îmbracă Pământul.

Văd lumea prin ochii Tăi
de parcă un alt om și nu eu
locuiește în mine.

Citesc prin ziduri și cuvinte
ca într-o hartă fără legendă,
făcută de Noi pentru oamenii singuri.

Deschide-mi larg porțile,
mi-e teamă că n-or să încapă
toate comorile pe care le port în inimă.

Te rog, lasă porțile larg deschise –
dar de va încerca vreun gând urât,
Tu să nu-l lași să intre.

Dumnezeu · Iubire

În inima mea nu e loc

În inima mea nu e loc decât pentru Tine,
în inima mea nu e loc decât
pentru o singură iubire.

Și totuși ni se pare
că florile că se deschid dimineața
chiar și în absența Ta.

Ni se pare că un arbore
poate să răsară din nimic
și să prindă rădăcini adânci în neant.

În inima mea nu e loc decât pentru Tine,
în inima mea înfloresc teii din nou,
deși totul este înecat de cuvinte.

Tarie

Flori de piatră

A fost aproape iubire tot ce am trăit noi,
ne mai trebuia un cuvânt, a mai lipsit o privire,
și toate s-ar fi așezat ușor la locul lor.

Dar nu fi trist, suflete al meu, căci din tine
se nasc zorile zilei de mâine, din strigătul de luptă
ce ridică munții din somnul lor.

A fost aproape iubire povestea dintre noi,
ne mai trebuia o vară în care să ignorăm sirenele
și ne plimbăm desculți prin rouă.

Dar nu fi trist, suflete al meu căci din noi
vor răsări flori de piatră în toate ghivecele crăpate
de prea mult soare și de prea acide ploi.

English version

Iubire · Moarte · Sarut · Tarie · Zbor

Brahma Kamal*

Ca o floare ce se deface în taină,
ascunzându-și fața de lume,
și se veștejește până dimineață,
într-o tăcere absolută,
așa este inima omului.

Ca o prea delicată floare a lunii,
care se naște și moare nevăzută,
fiindcă orice privire aspră o frânge –
respirând parfumul marilor creste,
așa este inima omului.

Pentru că Tu ești luna care privește
din spatele norilor prielnici
și toate reginele nopții
înfloresc doar pentru Tine,
Tată al blândeții și al misterelor.

English version

* Acest poem a fost inspirat de articolul A bloom of Joy – the mystical Brahma Kamal. Mulțumesc pentru minunile pe care le împărtășiți cu noi!

Cuvant · Dor · Dumnezeu · Iubire

Paharul de cucută

Cucul cântă harnic în grădină,
iar inima lui este plină  de primăvară.
Și atunci de ce sunt atâta de reci
și de lipsite de înțelegere
mâinile noastre, privirea noastră?

Cucul cântă harnic în grădină
iar inima lui nu se teme de moarte.
Nu știu ce să spun pentru a te duce
la izvorul tămăduirii,
se pare că dragostea e o lebădă mută.

Cucul cântă harnic în grădină
și e atâta lumină în inimile noastre,
că putem da foc întregului univers.
Mă ții la distanță – nu am altă cale
de a te câștiga decât să beau în locul tău

paharul de cucută de pe masă.

 

drum · Zbor

Cu amărăciune

Când seara se desface în lungi fâșii
Tu vii să presari totul cu pace subțire
și  lași tainele să iasă la lumina lunii
când se stinge viforul cugetelor noastre.

Ne sufocăm sub cerul senin și liber,
plămânii nu mai vor să primească
un aer din ce în ce mai solid –
avem nevoie de profesori de respirație.

În ziua ce se precipită la nesfârșit
ocolim abil gropile din asfalt,
una după alta, una după alta, dar uităm
și cine suntem și cum să Te numim.

Abia când seara se deface în lungi fâșii
Tu vii să presari totul cu amărăciune,
orice simbol sclipitor și prețios
care ne-ar putea lipi de această lume.

Casa · Dumnezeu · Iubire

Te-am iubit pe tine

lui Victor

Te-am iubit pe tine
fiindcă buzele tale au iubit tăcerea
mai mult decât freamătul lumii.

Te-am iubit pe tine
fiindcă mâinile tale oferă hrană
fără să aștepte sărutul din urmă.

Te-am iubit pe tine
fiindcă ești așa cum ești,
purtând pe umeri mantia de om liber.

Dar mai presus de toate
te-am iubit fiindcă i-ai făcut în tine
casă de aur Celui numit Iubire.