Dor · drum · Dumnezeu · Tarie

Porțile Tale

Văd lumea prin ochii Tăi
și totul este nespus de frumos,
o mare taină îmbracă Pământul.

Văd lumea prin ochii Tăi
de parcă un alt om și nu eu
locuiește în mine.

Citesc prin ziduri și cuvinte
ca într-o hartă fără legendă,
făcută de Noi pentru oamenii singuri.

Deschide-mi larg porțile,
mi-e teamă că n-or să încapă
toate comorile pe care le port în inimă.

Te rog, lasă porțile larg deschise –
dar de va încerca vreun gând urât,
Tu să nu-l lași să intre.

Cuvant · Dor · Dumnezeu · Iubire

Paharul de cucută

Cucul cântă harnic în grădină,
iar inima lui este plină  de primăvară.
Și atunci de ce sunt atâta de reci
și de lipsite de înțelegere
mâinile noastre, privirea noastră?

Cucul cântă harnic în grădină
iar inima lui nu se teme de moarte.
Nu știu ce să spun pentru a te duce
la izvorul tămăduirii,
se pare că dragostea e o lebădă mută.

Cucul cântă harnic în grădină
și e atâta lumină în inimile noastre,
că putem da foc întregului univers.
Mă ții la distanță – nu am altă cale
de a te câștiga decât să beau în locul tău

paharul de cucută de pe masă.

 

Cantec · Dor · drum · Iubire · Moarte

Matematic

Viețile noastre se întrepătrund tăcut,
dormim într-o foarte strânsă îmbrățișare
și totuși fiecare stă pe vârful lui de munte,
privindu-l pe celălalt cu o dragoste lungă.

Dac-ar fi să-mi spui ceva, probabil
mi-ai spune că tu mă iubești mai mult.
Din șuvoiul de cuvinte de pe limbă
simt că niciunul nu este sfânt.

Mai are vreun rost să construim o punte
între omenire și luna care se întunecă
din cauza luptei noastre cu imperfecțiunea
dată drept cale de mântuire?

Știu că nu te pot pierde și nici nu pot pleca
de lângă mâinile tale mari și calde,
însă e atâta depărtare între noi doi,
că doar noaptea o mai poate șterge.

În fața destinului nu e nimic de făcut
decât să ne plecăm capetele cu încrederea
că totul este gândit cu precizie matematică
și că nicio mierlă nu se stinge

înainte de a apuca să-Ți scrie un cântec.

Dor · Moarte · Vant · Zbor

Ouă de barză

Te-am căutat
fiindcă nicio lumânare nu arde
cu susul în jos.

Sunt mai serioasă ca moartea
în cea mai mare parte a timpului,
deși mă ascund după un zâmbet.

Predicatorii vin și pleacă
de pe acest pământ,
dar Tu nu ești niciodată tăcut.

Mă adăpostesc în cântec de greiere,
în valea cu castani
de câte ori noaptea cade brusc,

însă din moment ce Tu clocești ouă
în cuiburile de berze,
nu-mi mai pasă de vremea rea.

Nu tremura, inima mea,
catedralele strălucesc în depărtare.

English version

Dor · Padure · Zori

Înainte de stele

Ce a fost
înainte ca Tu să faci stelele?
Ce cânta
și umplea cerurile?

Sunt plină de întrebări,
în centrul universului Tău –
iată stau și nu mai este loc
pentru densitate.

Ce a fost între mine și Tine
înainte să deschid ochii?
Ce sămânță va răsări din mine
după ce plec?

Sunt plină de gânduri
precum o casă bântuită,
lumina dimineții îmi arată doar
cât de departe sunt de vârf.

Ce înseamnă o navă scufundată
în mâinile nisipului,
din moment ce noaptea o va acoperi
cu o mie de stele?

English version

Cantec · Dor · drum · Iubire · Moarte

Enfants perdus

lui Idir

Zece cântece de ploaie
ca zece ramuri de tămâie
arzânde.

Nouă pietre de mormânt
ca nouă rândunele înghițite
de Lethe.

Cinci sori înflorind
precum o mână cu cinci degete
ce sădește.

Trei lame rupte
a trei pamanturi neprihănite,
odihnindu-se.

O notă foarte joasă
pentru detașamentul speranței
ce asfințește acum.

English version

inspirat de melodia “Les larmes de leurs pères” – Idir & Patrick Bruel

Cantec · Dor · Zbor · Zori

Atingere de primăvară

Mă uit la lună
în această tăcere infinită,
împușc toate stelele
doar ca să le văd căzând
în palmele tale.

Nu știu când s-a născut iubirea
sau dacă are un nume,
cred că se hrănește cu iarbă,
cred că face ploaia să cânte
noaptea, la ferestrele mele.

Am încredere în tine,
fiindcă-ți înfloresc trandafirii în gânduri
cu puterea unui leu reținut
și sunt complet îmbrăcată în tine,
ca un brad bătrân acoperit de zăpadă.

Chiar miroase a tămâie
dintr-o dată,
în această casă pe care ai clădit-o pentru noi,
unde fiecare mic lucru are locul său,
unde nimic nu se pierde.

Lacul este înghețat,
stuful e încremenit,
ne dor ochii
de la albeața câmpului.
Ne odihnim puțin

înainte de a invoca primăvara.

English version