Dumnezeu · Iubire

În inima mea nu e loc

În inima mea nu e loc decât pentru Tine,
în inima mea nu e loc decât
pentru o singură iubire.

Și totuși ni se pare
că florile că se deschid dimineața
chiar și în absența Ta.

Ni se pare că un arbore
poate să răsară din nimic
și să prindă rădăcini adânci în neant.

În inima mea nu e loc decât pentru Tine,
în inima mea înfloresc teii din nou,
deși totul este înecat de cuvinte.

Iubire · Moarte · Sarut · Tarie · Zbor

Brahma Kamal*

Ca o floare ce se deface în taină,
ascunzându-și fața de lume,
și se veștejește până dimineață,
într-o tăcere absolută,
așa este inima omului.

Ca o prea delicată floare a lunii,
care se naște și moare nevăzută,
fiindcă orice privire aspră o frânge –
respirând parfumul marilor creste,
așa este inima omului.

Pentru că Tu ești luna care privește
din spatele norilor prielnici
și toate reginele nopții
înfloresc doar pentru Tine,
Tată al blândeții și al misterelor.

English version

* Acest poem a fost inspirat de articolul A bloom of Joy – the mystical Brahma Kamal. Mulțumesc pentru minunile pe care le împărtășiți cu noi!

Cuvant · Dor · Dumnezeu · Iubire

Paharul de cucută

Cucul cântă harnic în grădină,
iar inima lui este plină  de primăvară.
Și atunci de ce sunt atâta de reci
și de lipsite de înțelegere
mâinile noastre, privirea noastră?

Cucul cântă harnic în grădină
iar inima lui nu se teme de moarte.
Nu știu ce să spun pentru a te duce
la izvorul tămăduirii,
se pare că dragostea e o lebădă mută.

Cucul cântă harnic în grădină
și e atâta lumină în inimile noastre,
că putem da foc întregului univers.
Mă ții la distanță – nu am altă cale
de a te câștiga decât să beau în locul tău

paharul de cucută de pe masă.

 

Casa · Dumnezeu · Iubire

Te-am iubit pe tine

lui Victor

Te-am iubit pe tine
fiindcă buzele tale au iubit tăcerea
mai mult decât freamătul lumii.

Te-am iubit pe tine
fiindcă mâinile tale oferă hrană
fără să aștepte sărutul din urmă.

Te-am iubit pe tine
fiindcă ești așa cum ești,
purtând pe umeri mantia de om liber.

Dar mai presus de toate
te-am iubit fiindcă i-ai făcut în tine
casă de aur Celui numit Iubire.

Cantec · Dor · drum · Iubire · Moarte

Matematic

Viețile noastre se întrepătrund tăcut,
dormim într-o foarte strânsă îmbrățișare
și totuși fiecare stă pe vârful lui de munte,
privindu-l pe celălalt cu o dragoste lungă.

Dac-ar fi să-mi spui ceva, probabil
mi-ai spune că tu mă iubești mai mult.
Din șuvoiul de cuvinte de pe limbă
simt că niciunul nu este sfânt.

Mai are vreun rost să construim o punte
între omenire și luna care se întunecă
din cauza luptei noastre cu imperfecțiunea
dată drept cale de mântuire?

Știu că nu te pot pierde și nici nu pot pleca
de lângă mâinile tale mari și calde,
însă e atâta depărtare între noi doi,
că doar noaptea o mai poate șterge.

În fața destinului nu e nimic de făcut
decât să ne plecăm capetele cu încrederea
că totul este gândit cu precizie matematică
și că nicio mierlă nu se stinge

înainte de a apuca să-Ți scrie un cântec.

Iubire · Sarut

Noi ochi

imense frezii fără miros,
mere lucioase fără gust,
pereți de sticlă fără ferestre,
taxiuri albe fără șofer.

ca o lumânare fără flacără,
ca o primăvară fără rândunele,
ca o câmpie fără trifoi,
ca un zâmbet fără bucurie.

totul e autocentric
în lumea frumuseții vide,
unde fiecare rid
e matrice pentru război.

ne trebuie altă pereche de ochi
pentru a simți lucrurile
în mersul lor firesc –
pentru a hrăni în loc de a ucide.