Iubire · Moarte · Sarut · Tarie · Zbor

Brahma Kamal*

Ca o floare ce se deface în taină,
ascunzându-și fața de lume,
și se veștejește până dimineață,
într-o tăcere absolută,
așa este inima omului.

Ca o prea delicată floare a lunii,
care se naște și moare nevăzută,
fiindcă orice privire aspră o frânge –
respirând parfumul marilor creste,
așa este inima omului.

Pentru că Tu ești luna care privește
din spatele norilor prielnici
și toate reginele nopții
înfloresc doar pentru Tine,
Tată al blândeții și al misterelor.

English version

* Acest poem a fost inspirat de articolul A bloom of Joy – the mystical Brahma Kamal. Mulțumesc pentru minunile pe care le împărtășiți cu noi!

Cantec · Dor · drum · Iubire · Moarte

Matematic

Viețile noastre se întrepătrund tăcut,
dormim într-o foarte strânsă îmbrățișare
și totuși fiecare stă pe vârful lui de munte,
privindu-l pe celălalt cu o dragoste lungă.

Dac-ar fi să-mi spui ceva, probabil
mi-ai spune că tu mă iubești mai mult.
Din șuvoiul de cuvinte de pe limbă
simt că niciunul nu este sfânt.

Mai are vreun rost să construim o punte
între omenire și luna care se întunecă
din cauza luptei noastre cu imperfecțiunea
dată drept cale de mântuire?

Știu că nu te pot pierde și nici nu pot pleca
de lângă mâinile tale mari și calde,
însă e atâta depărtare între noi doi,
că doar noaptea o mai poate șterge.

În fața destinului nu e nimic de făcut
decât să ne plecăm capetele cu încrederea
că totul este gândit cu precizie matematică
și că nicio mierlă nu se stinge

înainte de a apuca să-Ți scrie un cântec.

Dor · Moarte · Vant · Zbor

Ouă de barză

Te-am căutat
fiindcă nicio lumânare nu arde
cu susul în jos.

Sunt mai serioasă ca moartea
în cea mai mare parte a timpului,
deși mă ascund după un zâmbet.

Predicatorii vin și pleacă
de pe acest pământ,
dar Tu nu ești niciodată tăcut.

Mă adăpostesc în cântec de greiere,
în valea cu castani
de câte ori noaptea cade brusc,

însă din moment ce Tu clocești ouă
în cuiburile de berze,
nu-mi mai pasă de vremea rea.

Nu tremura, inima mea,
catedralele strălucesc în depărtare.

English version

drum · Iubire · Moarte · Vant

Armistițiu

Nu mai trage, spune Maestrul.
 Nu voi renunța
la visul meu mic,
vorbește vânătorul în vânt.

Dacă te oprești și mă urmezi,
Eu te voi elibera,
respiră Maestrul liniștit.
 Nu voi renunța la mine însumi,
tună vânătorul pe mare.

O, cât de dulce poate fi această viață,
toți copacii sunt plini de Tine,
lăcrimează mama, cu gingășie.
Vânătorii vânează ce e pieritor,
mamele poartă sămânța amară,
cântă măcăleandrul primăvara.

English version

Cantec · Casa · Iubire · Moarte

Dragoste în Damasc

Lenei Chamamyan

Până moartea se face verde
la porțile Damascului.
Atât de mult te voi iubi,
precum ploaia, la nesfârșit.

Am dormit odată în brațele tale
la poarta livezilor,
acum, degetele tale – dezrădăcinate
nu pot ține cald iernii.

O, sângele curge în râuri
pe sub poarta păcii,
în timp ce armatele tale se odihnesc
pe câmpiile albe ale înfrângerii.

Dedesubt, ape sfinte,
deasupra, cerul pustiu,
ți-ai depășit soarta,
transformând cedrii în rug funerar.

Acest oraș al iasomiei
este casă încă pentru inimile noastre,
deși păsările au încetat să mai cânte
la Bab al-Saghir.

Atât de mult te voi iubi,
precum primăvara – nevăzută
la porțile Damascului,
până ce luna se face verde.

English version

inspirată de melodia  “Love in Damascus” – Lena Chamamyan

Cantec · Dor · drum · Iubire · Moarte

Enfants perdus

lui Idir

Zece cântece de ploaie
ca zece ramuri de tămâie
arzânde.

Nouă pietre de mormânt
ca nouă rândunele înghițite
de Lethe.

Cinci sori înflorind
precum o mână cu cinci degete
ce sădește.

Trei lame rupte
a trei pamanturi neprihănite,
odihnindu-se.

O notă foarte joasă
pentru detașamentul speranței
ce asfințește acum.

English version

inspirat de melodia “Les larmes de leurs pères” – Idir & Patrick Bruel

Moarte · Zbor

Cel mai mult

Stai tăcut pe malul apei,
vântul bate printre prunii bătrâni.
La ce te gândești iubirea mea acum,
când sunt atât de aproape de tine,
atât de aproape încât mă poți strânge
la pieptul tău, care-a iubit demult?

Privesc tăcută rațele, lunecând ușor
pe luciul apei verzui,
printre nuferii abia înfloriți.
Nu mă mai gândesc la trecut,
îți simt doar respirația
și inima bătând.

Dragostea mea,
dragostea mea,
se va opri timpul în curând,
în vocea ta e noaptea mai albastră.
Cel mai mult te iubesc
atunci când privim stelele împreună.

English version