Iubire · Moarte · Sarut · Tarie · Zbor

Brahma Kamal*

Ca o floare ce se deface în taină,
ascunzându-și fața de lume,
și se veștejește până dimineață,
într-o tăcere absolută,
așa este inima omului.

Ca o prea delicată floare a lunii,
care se naște și moare nevăzută,
fiindcă orice privire aspră o frânge –
respirând parfumul marilor creste,
așa este inima omului.

Pentru că Tu ești luna care privește
din spatele norilor prielnici
și toate reginele nopții
înfloresc doar pentru Tine,
Tată al blândeții și al misterelor.

English version

* Acest poem a fost inspirat de articolul A bloom of Joy – the mystical Brahma Kamal. Mulțumesc pentru minunile pe care le împărtășiți cu noi!

drum · Zbor

Cu amărăciune

Când seara se desface în lungi fâșii
Tu vii să presari totul cu pace subțire
și  lași tainele să iasă la lumina lunii
când se stinge viforul cugetelor noastre.

Ne sufocăm sub cerul senin și liber,
plămânii nu mai vor să primească
un aer din ce în ce mai solid –
avem nevoie de profesori de respirație.

În ziua ce se precipită la nesfârșit
ocolim abil gropile din asfalt,
una după alta, una după alta, dar uităm
și cine suntem și cum să Te numim.

Abia când seara se deface în lungi fâșii
Tu vii să presari totul cu amărăciune,
orice simbol sclipitor și prețios
care ne-ar putea lipi de această lume.

Aripi · Vant · Zbor

Blocat în trafic

suntem blocați în trafic
fiindcă am uitat că putem zbura.
niciodată mai singuri
ca atunci când stăm la masă împreună,
uitându-ne în farfurie.

ne lipsește naturalețea
de a ne apleca să ne legăm șireturile
pe trotuarul aproape gol,
fără grija că suntem observați atent
de un străin grăbit și el ca noi.

suntem ostili unii cu alții
deoarece ne temem să ne dezbrăcăm
de hainele noastre frumoase,
care ne ascund imperfecțiunea.
suntem săraci fiindcă nu dăruim.

ziua de mâine ne obosește mai mult
decât cursa zile abia încheiate –
la orizont nu se întrevede nicio schimbare.
iubim căldura așternutului
fiindcă nimeni nu ne poate lua visele.

niciodată mai liberi
ca atunci când ne bate vântul în păr
și nisipul ne curge ușor printre degete.
am uitat că putem zbura și de aceea
mai suntem încă blocați în trafic.

Dor · Moarte · Vant · Zbor

Ouă de barză

Te-am căutat
fiindcă nicio lumânare nu arde
cu susul în jos.

Sunt mai serioasă ca moartea
în cea mai mare parte a timpului,
deși mă ascund după un zâmbet.

Predicatorii vin și pleacă
de pe acest pământ,
dar Tu nu ești niciodată tăcut.

Mă adăpostesc în cântec de greiere,
în valea cu castani
de câte ori noaptea cade brusc,

însă din moment ce Tu clocești ouă
în cuiburile de berze,
nu-mi mai pasă de vremea rea.

Nu tremura, inima mea,
catedralele strălucesc în depărtare.

English version

Pod · Tarie · Zbor · Zori

Survolare

Pacea dulce și tăcută se rotește
pe deasupra capetelor noastre
și nu găsește loc să se așeze.

Nu pentru că ne-am mișca,
dar suntem prea adânciți în lume.
Soarele strălucește pe cerul primăverii,
verdele crud se înfiripă pe ramuri.

Pacea nu are aripi de pasăre călătoare,
își face cuib în vântul iernii
sau în furtunile de nisip nemiloase.

Ne înșeală vremurile cel mai adesea,
pe acest pământ cu inima caldă –
toate cuvintele sunt cuțite și lănci
într-un război de propagandă.

Pacea dulce și tăcută se lasă
în căușul palmelor legate la spate,
conducându-ne tandru prin Marea Albă.

English version

Timp · Vant · Zbor · Zori

Niște aripi

Am nevoie de niște aripi, ca să Te pot găsi,
fiindcă te ascunzi în culmile Tale montane,
și stai înconjurat de nori
într-o dulce briză cu aromă de ambră.

Am nevoie de niște singurătate, ca să Te cunosc,
am nevoie de puțină alinare, din când în când,
timpul e scurt până la sosirea curcubeului,
ca să îngrop semințe noi în câmpii bătrâne.

În fortăreața mea cu șapte turnuri
arcașii veghează căile luminate de lună,
eu cutreier pământul în fiecare oră,
pentru a prinde umbra Ta de orhidee.

Te-am privit în ape reci,
Ți-am cunoscut iubirea în atingerea degetelor,
pielea mea s-a înfiorat simțind măreția,
urechile mele au pierdut sunetul harului.

Am nevoie de niște aripi, ca să Te pot găsi,
fiindcă ești aproape, în zile blânde,
în mintea mea atâtea minuni,
în inimea mea nestinse flăcări.

English version

Cantec · Dor · Zbor · Zori

Atingere de primăvară

Mă uit la lună
în această tăcere infinită,
împușc toate stelele
doar ca să le văd căzând
în palmele tale.

Nu știu când s-a născut iubirea
sau dacă are un nume,
cred că se hrănește cu iarbă,
cred că face ploaia să cânte
noaptea, la ferestrele mele.

Am încredere în tine,
fiindcă-ți înfloresc trandafirii în gânduri
cu puterea unui leu reținut
și sunt complet îmbrăcată în tine,
ca un brad bătrân acoperit de zăpadă.

Chiar miroase a tămâie
dintr-o dată,
în această casă pe care ai clădit-o pentru noi,
unde fiecare mic lucru are locul său,
unde nimic nu se pierde.

Lacul este înghețat,
stuful e încremenit,
ne dor ochii
de la albeața câmpului.
Ne odihnim puțin

înainte de a invoca primăvara.

English version